La editura bucureşteană „Tracus Arte” urmează să apară un volum de poezie al Marinei Ţvetaeva (1892-1941), pe care l-am tradus şi din care prezint aici câteva texte. (L.B.)
* * *
Doi sori se răcesc – o, Doamne, miluieşte! –
Unul – în cer, altul – în pieptu-mi se ofileşte.
Cum în faţa acestor sori – aş putea să-mi iert, sfinte? –
Mă lăsai nesilită să fiu scoasă din minte!
Ambii se răcesc – de la raze durerea nu-mi dă de veste!
Iar cel care se stinge întâiul, acela mai fierbinte este.
5.X.1915